Credinţa

Primul lucru pe care vreau să te întreb pe tine care citeşti acest tratat este dacă eşti creştin? Creştin înseamnă a fi ca şi Christos. Faci tu în viaţa ta lucrurile pe care le făcea Isus în viaţa Sa? El mergea din loc în loc făcînd bine şi vindecînd pe toţi cei ce erau stăpîniţi de cel rău.

Care este ţelul şi idealul tău în viaţă? Este foarte important ca ţelul tău să fie bun, altfel lucrul pe care-l faci este rău, indiferent cît de bun s-ar părea. Este oare ţelul tău a avea o casă, poate o maşină şi un cont la bancă? Sau este ţelul tău a avea o afacere, prestigiu sau putere în lumea aceasta? Prietenul meu aceasta înseamnă a avea o viziune foarte săracă. Dacă afi cel mai bogat, cel mai faimos şi cel mai puternic om din lume, aceasta ar fi doar deşertăciune şi goană după vînt. Regele Solomon din Biblie a avut toate aceste lucruri, şi totuşi el le-a numit deşertăciuni.

A cîştiga bunăvoinţa lui Dumnezeu este singura şi adevărata comoară. A fi educat pînă la cea mai înaltă treaptă a perfecţiunii cu privire la toate lucrurile din viaţă nu este nimic pentru că tot ce este în lumea aceasta va pieri în scurt timp şi nu va mai fi nici o amintire a vreunui lucru.

Cînd vorbim despre o pregătire pentru viitor, unde este acest viitor? Nu este oare cu Dumnezeu? Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului pe care-l îndreaptă încotro vrea El, spune Biblia. El crează şi binele şi răul şi se foloseşte de amîndouă, cum spune Scriptura.

Nu există nici un viitor în lumea aceasta sau cealaltă, fără Dumnezeu. Am vorbit odată cu un păstor despre viitorul lui. El plănuia să lucreze pentru Dumnezeu îndată ce va fi terminat de plătit casa; dar chiar cînd trebuia să plătească ultima rată, unul din copiii săi s-a înecat în lacul din spatele casei. Ar fi fost mai bine ca el să fi predat tot ce are în mîna Domnului la început.

Un om a venit la unul din serviciile noastre de seară, şi în timp ce Duhul Domnului atrăgea suflete să se pocăiască, i s-a dat şi lui posibilitatea să accepte mîntuirea, dar el a refuzat-o. Următoarea zi cam pe la amiaz îi priveam faţa de mort din coşciug la morga din apropiere. Moartea L-a răpus foarte repede după ce L-a refuzat pe Dumnezeu. El nu era pregătit pentru viitor.

La un alt serviciu, am făcut un apel altor doi oameni, şi ei au refuzat apelul. La scurt timp după aceea amîndoi au murit. Ar lua prea mult spaţiu să relatez toate lucrurile care s-au întîmplat în slujba mea, dovedind că nu este nici un viitor fără Dumnezeu.

Cei răi n-au pace, ne spune Biblia. Există un sunet groaznic în urechea celor bogaţi, care nu încetează niciodată. Să fi apăsat încontinuu de frica de a pierde pe cei dragi, de boală, înnebunire şi de toate calamităţile din timpul vieţii, acesta este un fel sărac de trai. A lupta şi a te zbate încercînd să eviţi falimentul sau pierderea bunurilor pentru care ai muncit o viaţă întreagă, şi a înşela pe aproapele tău prin tot felul de tranzacţii nedrepte, nu este viaţă. O viaţă religiosă de ipocrizie, înşelîndu-ne zilnic printr-un raţionament intelectual, punîndu-ne nădejdea într-o credinţă şi o nădejde care nu există cu adevărat în inimile noastre; poţi să numeşti aceasta viaţă?

Scopul principal de ajutorare a semenului nostru ar trebui să fie unul de integritate, şi conştiinciozitate, simţind întotdeauna responsabilitatea noastră de păzitori ai fraţilor noştri. Fiecare din noi avem parte de un fel sau altul de servicii din partea semenului nostru. Dumnezeu a rînduit lucrurile astfel ca noi să fim păzitorul fratelui nostru. Cain l-a ucis pe Abel, şi a refuzat să fie păzitorul fratelui său, prin dorinţele sale egoiste înşelătoare. Dumnezeu va răsplăti pe fiecare în consecinţă. Cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, şi la urmă nu este decît un nebun ne spune Scriptura.

Nu te uita numai la casele frumoase, îmbrăcămintea şi maşinile pe care le posedă oamenii. Nu lua în seamă prestigiul, renumele, poziţia din viaţă numai, ci gîndeşte-te şi la instituţiile de boli mintale, sanatoriile de TBC, spitalele, ştirile zilnice din ziare, şi nenorocirile vieţii, ca de exemplu sunetul strident al sirenelor auzit frecvent în oraşe. Aceste influenţe teribile, împreună cu temerile şi obstacolele, îmi spun că viaţa înseamnă ceva mai mult decît atîta. Există un tărîm mai înalt de trăire, într-o atmosferă de bucurie, pace, şi neprihănire. Slujirea lui Dumnezeu aduce această atmosferă.

Aceeaşi voce rugătoare care a răsunat de-a lungul veacurilor încă te cheamă pe tine şi pe mine. Este vocea lui Dumnezeu, care se manifestă prin lucrare, şi prin copiii lui Dumnezeu, implorînd pe oameni de la începutul lumii. Această voce a lui Christos a răsunat în generaţiile trecute. A răsunat în timpul lui Noe înainte de nimicire. A chemat în timpul vieţii lui Christos, chiar înainte de nimicirea lerusalimului. A vorbit oamenilor în timp ce călătoreau prin prerii, luptînd cu indienii, căutînd un adăpost împotriva furtunilor vieţii, în cuceririle lor aventuroase a zilelor care sînt istoria de ieri. Din trecut se aude ecoul blînd al Cuvintelor spuse de singuraticul Galilean, care a trăit o viaţă de suferinţă pentru tine şi mine. Astăzi, aceeaşi voce răsună, făcînd cea mai mare chemare unei lumi socialiste. Te întreb această întrebare, prietene: De ce nu asculţi tu această chemare la pocăinţă, întorcîndu-te de la mersul social al vremii, şi coborînd la nivelul oamenilor simpli?

Christos a spus că această ultimă generaţie va fi încăpăţînată, mîndră, îngîmfată, îndărătnică şi oamenii vor fi iubitori de sine mai mult decît de Dumnezeu. Pavel spune că aceştia sînt oamenii peste care va veni sfîrşitul lumii. Mulţi dintre voi cărora vă vorbesc, v-aţi înfierat deja cugetul cu un fier roşu şi sînt dincolo de orice simţire, fiindcă v-aţi dat pe voi înşivă spiritului lui Satan, ca să lucreze în voi orice fel de nelegiuire.

Stiind că toate lucrurile vor fi distruse şi că pămîntul va arde cu tot ce este pe el, spune Petru, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfîntă şi evlaviosă, aşteptînd şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu? Acelaşi om Petru, căruia i-au fost încredinţate cheile Impărăţiei, a stat în picioare în ziua de Rusalii, cînd a fost înfiinţată pentru prima oară biserica, şi a deschis uşa la toate generaţiile. Trei mii de oameni au intrat imediat după aceea. Din cei aproape peste cinci bilioane de oameni care populează pămîntul nostru astăzi, cîţi din ei vor lua seama la cuvintele acestui mare conducător al simplităţii, prin buzele căruia se aude ecoul vocii lui Christos, răsunînd tururor generaţiilor noastre?

Chemarea este la pocăinţă, şi a fi botezat în numele lui Isus Christos pentru iertarea păcatelor, ca să poţi primi darul Duhului Sfînt, căci făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricîd de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Eşti tu printre cei chemaţi?

Biblia spune că aceşti oameni stăruiau în învăţătura apostolilor. Nu uita, nu este nici o altă cale.

Prin har a-ţi fost mîntuiţi, prin credinţă, nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni, ci este darul lui Dumnezeu. Ei au auzit Cuvîntul în timp ce predica Petru; au crezut Cuvîntul; şi credinţa care vine în urma auzirii Cuvîntului s-a manifestat în vieţile lor prin actul de ascultare faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu pe care l-a propovăduit Petru. Ei au primit imediat botezul Duhului Sfînt, Duhul vieţii veşnnice a lui Dumnezeu, mîntuirea şi puterea învierii. Făgăduinţa lui Dumnezeu către Avraam, a împlinit-o la Rusalii în Christos, cînd Petru a spus, Aceasta este făgăduinţa făcută tuturor celor pe care Domnul, Dumnezeul nostru îi va chema.

Ni se spune să ne întărim chemarea şi alegerea noastră. Cum putem şti dacă sîntem printre acei care au fost în ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu? In 1 Petru 1:2 se spune că sîntem aleşi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu prin sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea cu sîngele lui Isus Christos.

Dumnezeu ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia şi ne-a chemat la slavă şi neprihănire, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. In versetul cinci unde ni se spune să ne dăm toate silinţele ca să unim cu credinţa noastră fapta; cu fapta, cunoştiinţa; cu cunoştiinţa, înfrînarea; cu înfrînarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori; dar cine nu are aceste lucruri, este orb, umblă cu ochii închişi, şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate.

Dragostea este îndelung răbdătoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mîndrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, sufere totul, crede totul, nădăjduieşte totul.

Isus a spus că vom cunoaşte un creştin după roadele pe care le dă. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Dumnezeu este dragoste. Cine rămîne în dragoste, rămîne în Dumnezeu.

Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credincioşia, blîndeţea, înfrînarea poftelor: împotriva acestor lucruri nu este lege. Dovedeşti că eşti unul dintre cei chemaţi şi aleşi dacă ele se văd în viaţa ta.

Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Pavel a spus să nu ne păgubim unii pe alţii.

Propovăduieşte Cuvîntul! Stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blîndeţea şi învăţătura. Căci va veni vremea cînd oamenii nu vor putea suferi învăţătura sănătoasă; ci îi vor gîdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.

Dar dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită care nu este potrivită evlaviei, este plin de mîndrie, nu ştie nimic, ba are boala cercetărilor fără rost, din care se nasc certurile, bănuierile rele. Nu este niciunul care să facă binele, nu, nici unul măcar. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. El a fost străpuns pentru păcatele noastre şi pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El. Vorbesc despre credinţa dată odată pentru totdeauna sfinţilor. Credeţi în Domnul Isus Christos, astăzi, şi veţi fi mîntuiţi. Rugăciunea mea este ca Domnul să vă binecuvinteze.

De George Leon Pike Sr.

Fondator și primul președinte al Regatului etern al lui Isus Hristos al vieții abundente, Inc.

Acest mesaj este publicat pentru o distribuire gratuită. Dacă doriţi mai multe exemplare, scrieţi la adresa de mai jos, dacă este posibil în engleză, menţionînd cîte puteţi folosi în mod întelept.

ROM9915T • ROMANIAN • THE FAITH

Sfinţenie Domnului